Cercetătorii au descoperit un lucru neştiut despre efectele activităţii fizice, ce ar putea duce la noi soluţii împotriva kilogramelor în plus

Oamenii de ştiinţă au descoperit că 6 luni de activitate fizică regulată, precum clasele de aerobic sau mersul cu bicicleta, duce la schimbări în activitatea genelor ce joacă un rol în stocarea grăsimii şi în dezvoltarea obezităţii.

Activitatea fizică a dus la adăugarea şi eliminarea unor grupuri chimice în ADN în cadrul unui proces cunoscut sub numele de metilaţie, făcând ca genele să fie activate şi dezactivate.

• Cum încearcă Belgia să descurajeze migranții să vină în țară?
• Boeing, dată în judecată de familia unui angajat care s-a sinucis

Cercetătorii au descoperit că peste 7.000 de gene erau afectate în această manieră atunci când persoanele supraponderale făceau sport.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au descoperit că anumite gene importante ce joacă un rol în stocarea zahărului din sânge în interiorul celulelor adipoase deveneau mai puţin active în urma activităţii fizice.

„Studiul nostru arată efectele pozitive ale activităţii fizice, deoarece se schimbă tiparul epigenetic al genelor care afectează stocarea ţesutului adipos în corp”, a declarat Dr. Charlotte Ling, un specialist în diabet de la Universitatea Lund din Suedia.

Cercetătorii care au realizat studiul publicat în jurnalul PLOS Genetics au cerut celor 31 de voluntari (toţi bărbaţi supraponderali, dar sănătoşi) să facă 3 ore de sport pe săptămână, timp de şase luni.

Niciunul dintre bărbaţii participanţi la studiu nu efectua activitate fizică regulată înainte de realizarea acestui studiu. Voluntarii efectuau săptămânal în cadrul cercetării două ore de aerobic şi o oră de spinning.

Mulţi dintre participanţii la studiu au ratat anumite ore, astfel că în medie au efectuat 1,8 ore de sport pe săptămână. Cu toate acestea, cercetătorii tot au reuşit să identifice schimbări la nivelul genelor.

Cercetătorii au colectat mostre de ţesut adipos de la voluntari la începutul studiului (înainte să facă sport) şi la finalul acestuia, comparând nivelul modificărilor epigenetice.

După ce au analizat 480.000 de poziţii din ADN-ul fiecărei persoane, oamenii de ştiinţă au descoperit schimbări în 17.975 de locaţii situate în 7.663 de gene. Genomul uman conţine aproximativ 20.000 de gene.

Oamenii de ştiinţă afirmă că rezultatele arată interacţiunea complexă între gene la boli precum obezitatea.

Specialiştii cred că acest strat suplimentar de informaţii ce se ataşează ADN-ului explică modul în care mediul interacţionează cu genele noastre. Genele în sine sunt stabilite de cele moştenite de la părinţii noştri, rămânând neschimbate de-a lungul vieţii.

„Schimbările de metilaţie a ADN-ului sunt modeste, însă numărul mare de locaţii afectate ar putea contribui, în combinaţie, la o reacţie fiziologică”, spune dr. Ling.

Într-un alt set de teste, cercetătorii au analizat şi modul în care anumite gene pot afecta stocarea grăsimii, arătând că metilaţie a două gene importante reducea nivelul acizilor graşi liberi. Nivelul excesiv al acizilor graşi liberi în sânge sunt asociate diabetului de tip 2, cercetarea putând explica de ce activitatea fizică reduce riscul de diabet.

Oamenii de ştiinţă speră că prin ţintirea genelor despre care au descoperit că sunt afectate de activitatea fizică pot să producă noi medicamente care să permită tratarea pacienţilor obezi.

Tina Rönn, alt cercetător implicat în acest studiu, afirmă că „metilarea ADN-ului ca rezultat al activităţii fizice ar putea fi unul dintre mecanismele prin care aceste gene afectează riscul de a suferi de anumite boli. Acest lucru nu a mai fost studiat până acum, astfel că beneficiem pentru prima dată de o hartă a metilării ADN-ului în ţesutul adipos”.

Sursa: The Telegraph